TEAMĂ
Când am vrut să mergem acasă
peste curcubeul cel mare,
eram foarte obosiţi.
Ne ţineam de balustrada lui
şi ne temeam
că va păli.
Când am vrut să merg acasă
peste curcubeul cel mare,
eram foarte obosit.
Mă ţineam de tine şi de balustrada lui
şi mă temeam
că amândoi, tu şi curcubeul,
veţi păli.
STADION NOCTURN
Încet a răsărit mingea pe cer.
Acum s-a văzut că tribuna era ocupată.
Singur stătea poetul în poartă,
dar arbitrul fluieră: offside.
BICIUL
Fiindcă din oricare cadavru izvoreşte ceva
fiindcă nici o piele nu e etanşă
şi nici un secret nu e bătut în cuie
încet precum aurul
începe primăvara sub zăpadă.
Încă doarme biciul iar în bici
e răsucit aprilie.
Încă retează cineva lemne gândindu-se la
iarnă;
şi o femeie trece
dar el nu se întoarce după ea.
Un băiat stă în curte
e saşiu şi are un bici.
Apoi se întoarce încet, se întoarce
şi nu se mai uită cruciş, nu, întoarce
şi pocneşte din bici cât casa de sus.
FOTOGEN
Am mers în pădure
am fotografiat veveriţe
am dat filmul la developat
şi am văzut că am pozat-o
de 32 de ori pe bunică-mea.
MINCIUNA
Vă atârnă umărul drept
îmi spuse croitorul.
Pentru că port ghiozdanul pe dreapta
am zis şi m-am înroşit.
PRIMA NAŞTERE
Apoi voi fierbe linte pentru fiii mei.
Tatăl, el poate asta.
Apoi vor trece la fapte;
şi fiecare va fi Esau
care îşi iubeşte tatăl şi bucătăria tatălui.
TOUR DE FRANCE
Când grupul din faţă
a fost depăşit
de un fluture galben,
mulţi ciclişti abandonară cursa.
DUMINICĂ DIMINEAŢA
Cât de gingaşi întorşi înspre sine,
serios îngrijoraţi de zgârietura lungă de un
deget,
spală ei maşina
şi bara de direcţie.
DIANA SAU OBIECTELE
Când întinde mâna dreaptă
peste umărul drept înspre tolbă,
îşi pune piciorul stâng în faţă.
Când m-a nimerit
obiectul ei mi-a nimerit sufletul,
care pentru ea e ca un obiect.
În general sunt liniştite
obiectele de care îmi lovesc
genunchii în zilele de luni.
Dar ea, cu permisul ei de vânătoare,
nu se lasă fotografiată
decât fugind şi între câini.
Când spune da şi nimereşte,
nimereşte obiectele naturii,
dar şi împăiate.
Mereu m-am împotrivit
să las corpul meu aruncător de umbră
a fi rănit de o idee fără umbră.
Dar tu, Diana,
cu arcul tău
îmi eşti opusă şi responsabilă.
DECADENŢĂ
Deşi ouăle proaspete conţin aspirină,
cocoşii au dureri de cap,
dar totuşi calcă găinile;
ce nervoşi ies puii de primăvară.
FAMILIAL
În muzeul nostru – îl vizităm în fiecare
duminică,
s-a deschis o nouă secţie.
Copiii noştri avortaţi, embrioni palizi şi
serioşi,
stau acolo în borcane obişnuite
şi îşi fac griji pentru viitorul părinţilor.
CREZUL
Camera mea e ferită de vânt,
cucernică, o ţigară,
atât de mistică, că nimeni nu cutează
să scumpească vreo chirie
sau să întrebe de nevastă-mea.
Când a murit ieri musca
am priceput fără calendar,
octombrie, un profesor de dans se înclină,
vrea să-mi vîndă poze mici, interzise.
Vizitele le primesc în faţa uşii,
poşta e lipită de geamuri,
afară, ploaia citeşte şi ea.
Înăuntru, camera mea e ferită de vânt,
nici o ceartă pe tapet,
săruturi şi ceasuri înghiţite,
niciodată împiedicări, lovituri la genunchi,
fiindcă totul cedează,
cucernică, o ţigară,
vertical păianjenul fir cu plumb
intră în orice adâncitură –
nu vom eşua niciodată.
PROTECŢIA ANIMALELOR
Pianul în grădina zoologică.
Iute, adu zebra în camera cea bună.
Fi prietenos cu ea,
e din Bechstein.
Mănâncă note
şi dulcile noastre urechi.
FASOLE ŞI PERE
Înainte ca gălbenuşurile verzui să se
vestejească –
găinile clocesc o toamnă timpurie –
acum imediat, nainte ca tocilarul
să probeze luna cu degetul bătătorit,
vara mai atârnă în trei fire,
gerul închide un medalion,
înainte ca podoabele, rude cu ploaia să
plece,
înainte ca gâturile goale, doar pe jumătate
înţelese de ceaţă,
înainte ca pompierii să stingă ochiul
boului,
şi păianjenii să cadă în sticle
ca să scape de curent,
înainte ca să ne deghizăm,
să ne înfăşurăm în ieftine romane,
haide să mai rupem fasole verde.
Cu pere galbene, un cuişor,
cu carne de miel haide fasolea verde,
cu negru cuişor şi pere galbene,
aşa vrem noi să mâncăm fasolea verde,
cu carne de miel cuişor şi cu pere.
DULAP DESCHIS
Jos sunt pantofii.
se tem de un gândac
pe drumul de plecare,
de un bănuţ pe drumul de întoarcere.
de gândac şi bănuţ, pe care ar putea călca,
până se imprimă.
Sus e patria pălăriilor.
Acoperă-te, acoperă, acoperit.
Incredibile pene,
cum se cheamă pasărea,
unde i se rostogolea privirea
când şi-a dat seama că era prea pestriţă?
Bilele albe care dorm prin buzunare,
visează molii.
Aici lipseşte un nasture,
în centură se oboseşte şarpele.
Mătase dureroasă,
ochiul boului şi alte flori incendiare,
toamna, care devine rochie,
umplută cu carne în fiecare duminică
şi cu sarea lenjeriei împăturite.
Înainte ca dulapul să tacă, să devină lemn,
o rudă îndepărtată a molidului, –
cine va purta paltonul
când vei fi mort?
Mişcându-şi mâna în mânecă,
întâmpinând orice mişcare?
Cine o să ridice gulerul,
o să stea în faţa imaginilor
şi va fi singur sub clopotul vântos?
