traduceri din engleză de Dan Dănilă ©
O, NU PLECA DOMOL ĪN ACEA NOAPTE BUNĂ
(Do Not Go Gentle Into That Good Night)
O, nu pleca domol īn acea noapte bună,
Să ardă senectutea delirānd īn asfinţit:
Furie, ură pe lumina care piere.
Ştiu īnţelepţii muribunzi că bezna-i dreaptă,
Nedespicānd nicicānd cu vreun cuvānt lumini
Ei nu se duc domol īn acea noapte bună.
Cei buni, pe-un ultim val strigānd ce clare
Faptele lor plăpānde-n verde golf ar fi dansat,
Furie, ură pe lumina care piere.
Sălbaticii, ce-au rās de soarele īn zbor
Aflat-au prea tārziu că l-au māhnit īn cale,
O, nu pleca domol īn acea noapte bună.
Cei gravi şi muribunzi, cu slaba lor privire văd
Că ochii orbi, senini ca aştrii ar putea luci,
Furie, ură pe lumina care piere.
Din culmea ta cea tristă, tată, să mă blestemi
Şi binecuvāntează-mă cu lacrimi de mānie.
O, nu pleca domol īn acea noapte bună,
Furie, ură pe lumina care piere.
’NAINTE CA SĂ BAT
(Before I Knocked)
’Nainte ca să bat şi carnea
să īmi deschidă, bājbāiam
cu māini lichide peste pāntec.
Eu, cel fără contur, ca apa
ce lāngă casa mea dăduse
o formă rāului Iordan,
frate-i eram fiicei lui Mnetha
şi soră viermelui, creatorul
Eu, surd la primăvară, vară,
ce soare, lună nu ştiam
numi, īncă lichid ca formă,
prin scutul cărnii am simţit
stele de plumb, ciocanul ploii
rotit de tatăl meu pe boltă
Īnţelegeam solia iernii,
săgeata grindinei, zăpada
copilăroasă. Peţitorul
surorii mele era vāntul
ce mă pătrunse precum roua
infernului: se revărsară
venele-mi īnspre Răsărit,
cel īncă necreat cu totul
Ce-i zi şi noapte cunoscut-am
īncă nezămislit cu totul,
am īndurat chinul visării
care din oasele-mi de crin
un cifru viu īmi răsucise.
Fu carnea sfārtecată peste
ficat, răscruci de-a curmezişul
şi spini īn creierul căznit
Gātleju-mi cunoscut-a setea
'nainte chiar de īmplinirea
pielii şi venelor, īn jurul
fāntānii unde se-mpreună
cuvānt cu apă, pānă cānd
se-ncheagă sāngele cu totul.
Aflat-a inima iubirea,
pāntecu-mi cunoscut-a foamea,
adulmecat-am viermi īn scaun
Făptura-mi pieritoare, vāntul
mi-o lepădă ca să plutească
sau să se-nece-n mările
care cunosc peripeţia
sărată a mareelor
ce n-ajung ţărmul niciodată.
Eu, cel bogat, fui mai bogatul
sorbind din viţa zilelor
Eu, cel născut din duh şi carne
nici duh nu eram şi nici om,
ci spirit muritor, ce moartea
cu pana ei īl doborāse.
Fui muritor pān' la suflarea
prelungă, ceea de pe urmă
purtānd spre tatăl meu vestirea
Hristosului īn agonie
Tu, aplecat īn faţa crucii
şi altarului, īţi aminteşte
de mine şi pe El deplānge-L,
care drept scut luat-a carnea
şi osul meu, crucificāndu-I
pāntecul mamei, īndoit.
PUTEREA CARE SE TOPEŞTE ĪN VERDE
(The Force That Through The Green Fuse)
Puterea ce se topeşte īn verde mānă florile,
īmi duce vārsta verde; ce strică rădăcina pomilor,
e distrugerea mea.
Şi sunt mut să-i spun īncovoiatei roze
că tinereţea mea, aceeaşi febră hibernală o īndoaie
Puterea ce mānă apele prin stānci
īmi poartă roşul sānge; cea care zvāntă şuvoaiele,
īn ceară le preschimbă pe ale mele.
Şi sunt mut de la gură şi pānă la vene
cum izvorul muntelui aceeaşi gură o suge
Māna ce roteşte apa īn bazin
amestecă nisipul iute; ce leagă vāntul suflător,
īmi trage pānza giulgiului.
Şi sunt mut să-i spun spānzuratului
cum e făcut teiul călăului din lutul meu
Buzele timpului ling fruntea fāntānii;
iubirea picură, se-adună, dar sāngele căzut
ar trebui să o aline.
Şi sunt mut să-i spun vāntului
cum timpul ciuguleşte cerul īn jurul stelelor
Şi sunt mut să-i spun mormāntului iubitului
că īn scaunul meu acelaşi vierme strāmb se mişcă.
LA ĪNCEPUTURI
(In The Beginning)
La īnceputuri era steaua īn trei colţuri
un zāmbet de lumină peste faţa goală;
creangă de os prin aer prinzānd rădăcină,
materie bifurcată dānd miez soarelui dintāi;
şi arzānd cifre pe rotundul spaţiului,
ceruri şi iad, torcānd se-amestecară.
La īnceputuri semnătura palidă era,
īn trei silabe şi īncremenită ca un zāmbet;
apoi veniră imprimările pe apă,
aversul de sigiliu apăsat pe lună;
sāngele ce atinse pomul crucii şi Graalul
atinse primul nor lăsānd un semn.
La īnceputuri focul urcător era acela
ce scoase la lumină vremi dintr-o scānteie
cu trei ochi, roşii ochi şi boantă ca o floare;
a vieţii floare erupānd din mări rostogolite,
plesnind din rădăcini, sorbi din lut şi piatră
secretele uleiuri ce-mpliniră iarba.
La īnceput a fost cuvāntul, un cuvānt
care din temelia tare a luminii
literele neantului le-a despărţit pe toate;
iar din noroasa temelie a suflării
pluti cuvāntul, tălmăcindu-i inimii
primele semne ale naşterii şi morţii.
La īnceputuri era creierul secret.
Creierul era din celule şi lipit de gānd
'nainte ca smoala să se bifurce ca soare;
'nainte ca venele să tremure īn sita lor,
sāngele ţāşni, se-mprăştie īn brizele luminii,
originalul cel striat al iubirii.
CLAUN ĪN LUNĂ
(Clown In The Moon)
Mi-s lacrimile ca petale scuturate
neauzit din rozele vrăjite;
durerile-mi se scurg prin pauzele lăsate
de ceruri şi zăpezi neamintite
Pămāntul dacă l-aş atinge
cred s-ar spulbera;
e atāt de trist şi de frumos,
tremurător ca visul.
MĀNA CE A SEMNAT HĀRTIA
(The Hand That Signed The Paper)
Māna ce a semnat hārtia a dărāmat o cetate;
cinci degete stăpāne au pus bir pe suflare,
au dublat globul morţii şi-au tăiat pe jumătate
o ţară; prin cei cinci regi, un rege moare.
Puternica mānă duce spre un umăr aplecat,
degetele sunt de artrită īncovoiate;
o pană de gāscă măcelul l-a terminat,
acela ce sfārşise cuvintele toate.
Māna ce a semnat tratatul a adus boală
şi foamete, lăcustele īn roiuri au venit;
măreaţă e māna stăpānind triumfală
peste oameni printr-un nume scrijelit.
Cei cinci regi numără morţii, nu dau alinare
rănii uscate, nici fruntea nu o ating vreodat;
māna conduce peste cer şi īndurare;
māinile nu au lacrimi de vărsat.
FIIND DOAR BĂRBAŢI
(Being But Men)
Fiind doar bărbaţi, intram printre copaci
īnfricoşaţi, cu silabele blānde,
de teamă să nu trezim ciorile,
de teamă că ajungem neauziţi
īntr-o lume de aripi şi strigăte.
Dacă am fi copii, am putea urca,
am prinde ciorile adormite fără să frāngem un ram,
apoi, după urcuşul lin,
ne-am scoate capetele pe deasupra crengilor
ca să ne mirăm de statornicele stele.
Din perplexitate, cum e calea,
şi minunarea pe care o ştim,
din haos ar ieşi extazul.
Deci aceasta este frumuseţea, am spune,
copiii uimiţi privind stelele
sunt scopul şi ţinta finală.
Fiind doar bărbaţi, intrăm printre copaci.
ACEASTĂ PARTE DE ADEVĂR
(This Side Of The Truth)
Această parte de adevăr
nu o poţi vedea, fiul meu,
rege al ochilor tăi albaştri
īn ţara orbitoare a tinereţii,
totul s-a desfăcut,
sub cerurile indiferente
la inocenţă şi vină,
īnainte de a īncepe
un gest cu inima sau capul,
e īnregistrat şi risipit
īn bezna vāntoasă
precum colbul morţilor
Bun sau rău, două drumuri
de trecere peste moarte
lāngă marea īnvolburată,
rege al inimii tale īn zilele oarbe,
spulberă precum suflarea,
du-te plāngānd prin tine şi mine
şi toate sufletele omeneşti
īn bezna inocentă
şi bezna vinovată, īn moartea
cea bună şi cea rea, apoi
zboară ca sāngele stelelor
īn ultimul element
Ca lacrimile soarelui,
ca seminţele lunii, moloz
şi foc, tiradă zburătoare
a cerului, rege al celor şase ani ai tăi.
Iar dorinţa vrăjită
de la īnceputul plantelor
şi animalelor şi păsărilor,
apa şi lumina, pămānul şi cerul,
dispar īnainte de a te mişca,
şi toate faptele şi cuvintele tale,
fiecare adevăr, fiecare minciună,
moare īn iubirea nepărtinitoare.
DOUĂZECI ŞI PATRU DE ANI
(Twenty-Four Years)
Douăzeci şi patru de ani amintind lacrimile ochilor mei.
(Īngroapă morţii de teamă că vor trudi mergānd la mormānt).
M-am ghemuit ca un croitor īntre uşorii intrării naturale
Cosānd un giulgiu pentru o călătorie
Sub lumina soarelui māncător de carne.
Īmbrăcat pentru moarte, īncep mersul aţāţător,
Cu venele-mi purpurii pline de bani,
Merg īnainte cātă vreme e veşnic
Īn direcţia ultimă a oraşului elementar.
