home                                                                                  

                                                               

ORAŞUL

 

Poţi să-i spui chiar şi aşa,

oraşul cu o mie de nume –

fie cetatea roşie cu ochi iscoditori

pe acoperişuri – poţi studia teoria culorilor

într-o scurtă plimbare – oraşul cu agore

sau (nu se ştie câtă vreme) al turnurilor,

al treptelor, pasajelor şi aleilor – nici eu

n-am văzut Neapole –

arcade, creneluri şi prea multe straturi

de tencuială – pereţi de clepsidră cu urmele clare

ale atomilor în cădere,

al trecătorilor ţărani călcând apăsat

sub desagă – nu cărţi ci merinde –

poate mai doarme cineva sub columnă

 

Intelectualul sfios cu sacoşe din polimeri

cărţi – de la anticariat – pungi de mălai,

covrigi săraţi, strecurându-se

printre câini de pripas care nu vor

să ne părăsească

 

Pentru mine o biată casetă video,

un album, un carneţel cu adrese,

un loc unde poţi întâlni în vis

numere de telefon, inutile –

omul cu palton greu care citeşte din mers

între două librării

destul de apropiate

 

Oraşul tăcerilor la o masă – de obicei aceeaşi,

cu manuscrise şi vodcă

după cenacluri – ochi tineri strălucitori

şi apoi – poţi să minţi pe un pod.

 

Oraşul pe care-l port într-un cufăr

şi nu-mi trimite carte.

 

 

DIMINEAŢA

 

Dimineaţa inventează

inima perlei,

dimineaţa deschide

capcane de zahăr,

dimineaţa cu limba dospită

alergăm,

dimineaţa dăruim

femurul toboşarului,

dimineaţa ne pune

la index,

dimineaţa

o garoafă la butonieră

 

 

 

PENET  CA  UNDA 

Penet ca unda

poruncit

spre amurg să zboare

tu ştii gustul de cuţit

că nu te mai doare

aerul pe care-l porţi

moale din aripă

nemişcată în poveşti

vieţuind în pripă

 

: unde-i cuibul tău făcut

cu noroi şi spice

răsuflarea de din noi

vrea să te ridice,

unde-i cuibul tău făcut

cu noroi şi soare

răsuflarea de din noi

să nu te omoare

 

 

 

 * * *

 

Există o spaimă

interzisă

altor planete:

mersul pe bicicletă

şi gladiatorii,

umbre dansând

pe muchia sabiei,

o durere de toate,

bulgărele oprind

mersul cariului,

să mai avem încredere

în pielea mâinilor,

să mai avem

bici de argint

pentru fluturi

de noapte

 

 

 

 JULIETA,  JULIETA

 

Julieta, Julieta,

îti trimit scrisori din Creta,

pana mi-a ajuns la os

şi mi-e scrisul prea frumos

şi-ţi trimit poeme simple

ca să ţi le pui la tâmple

 

Julieta, Julieta,

tu mi-eşti alfa şi mi-eşti beta,

baţi în visul de exil

cu mâini slabe de copil,

peste somnul meu îţi treci

sânii albi ca şerpii reci

 

Julieta, Julieta,

mi-e obrazul cum e creta,

peste tine mă închlin

cu pocalele de vin

şi-am un pat ce-ţi seamănă

ca o soră geamănă

 

Julieta, Julieta,

se deschide iar ancheta,

chipul tău intrat în sânge

mă apasă şi mă frânge,

mai râzând şi mai plângând

îţi ucid verii pe rând.

 

 

 

* * *

 

Vulturul trage

un craniu de tuş

peste nori

 

mai jos

un avion

supersonic

 

 

 

* * *

 

Pe mine m-au iubit

trei femei:

una cu părul,

una cu genunchii

şi alta cu inima.

Pe aceea n-am crezut-o.

 

Vedeam părul

mângâiam genunchii.

Toma necredinciosul.

 

 

OBSESIE

 

Ca şi cum ai purta

guler cu balene

şi ceas digital

pozând celebrului pictor

cu surâsul celui

care ştie

că zilnic

pe lume

arde un muzeu.

 

 

 

* * *

 

Cămaşa ta îmi intră în piele,

albăstreala ta mă irită,

palimpsest bogat încrustat

pieptul meu

scrisoare indiană

ultrasecretă

 

mereu prea aproape

de trup

văd lapona

jupuind bărbatul uimit

în lumina

din balena albastră.

 

 

 

 * * *

 

Spre dimineaţă

foaia curată

lângă scrumieră

lângă hârtia carbon

lângă ceaşca de cafea rece

lângă stiloul

care trebuie spălat

înainte de a pune

altă cerneală

pentru altă foaie

asteptând

lângă scrumieră

lângă hârtia carbon

lângă ceaşca de cafea rece

spre dimineaţă …

 

 

 

MEMORIE

 

Necunoscut  –  un orb îmi pipăie amprentele

ca o adiere de toamnă încercând

să rememoreze frunzele

 

mai mult mă tulbură sfera cu fum

irepetabilă  –  mereu în mişcare,

un tipar ce se şterge mereu,

alături şi plasa umilă de păianjen

părând un castel de argint

 

decât craniul unui porumbel  –  acolo

ar fi toate drumurile  –

mai mult mă tulbură sfera cu fum.

 

 

 

 

DISCUL   COMPACT

 

 

Ultimul acord  –  diapazonul stins

cu înaltă fidelitate  –  hai fi

încă o clipă tăcută

s-aud coloana vertebrală

a bătrânului dirijor

înclinându-se.

 

 

 

 

PAPIRUS,  IARNA

 

 

Doamne, acuma vine şi iarna,

nu avem hârtie dar avem zăpezi,

nu avem cuvinte dar avem poeme,

poţi să le citeşti ori să le crezi,

 

tălpile fierbinţi atâta vreme

izvodiră scrisuri cenuşii,

să reinventăm papirusul, copii,

şi să reluăm aceleaşi teme.

 

 

SĂ  RECUNOAŞTEM

 

Să recunoaştem, tristeţea

e o vârstă anume

când numeri frunzele moarte

de sub arini

şi-ţi vine să dormi pe bănci

învelit în ziarele opoziţiei

şi-n loc de fular

cămaşa iubitei

 

Să recunoaştem, tristeţea

e al cincilea anotimp

când numeri filele albe

dintr-un jurnal ilizibil

în aşteptarea cometei

cu nume de fată – parcă Ariane

ce s-ar putea să ne preschimbe

în stalagmite

 

Să recunoaştem, tristeţea

e o doamnă trecută

cu veşminte de catifea

cenuşie

numeri nasturii căzuţi

ca să nu-i priveşti

fantele ochilor.

 

 

Din volumul  Dintr-un sertar, Ed. Thausib, Sibiu 1993

Preţul unui exemplar semnat de autor este de 10 Euro. Comandaţi exemplarul Dumneavoastră aici

 

            home